left
AiudOnline.ro
judetul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
    
 
 
cautare rapida aiudeni
cauta Ai o legătură cu Aiudul? Înscrie-te acum în lista aiudenilor.
fotolix.ro
 
AiudOnline.ro / forumul aiudenilor de pretutindeni
 

Povestea "Aiudului meu"...

Cu ajutorul paginii Aiudului cred ca multi au reusit sa isi gaseasca prietenii. Acum e momentul sa discutam impreuna aici.

Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Mie Dec 16, 2009 7:47 pm

Ghilimele se vor o dovada a intolerantei la minciuna: nu sint aiudean prin nastere, si nici prin adoptie, ci cu o parte de suflet, care habar n-am cit cintareste. Sint bucurestean get-beget, si m-am gasit poposit in Aiud, prin natura imprejurarilor pe care o sa le istorisesc in rindurile ce urmeaza, din octombrie 1982 si pina in mai 1983; o perioada scurta de timp, e drept, dar semnificativa pentru mine.

...

"Te sfatuiesc sa iei oriunde in judetul Alba, numai acolo se poate aranja ceva". "Bine dl. D, am inteles".
Este preziua repartitiilor la Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica, din cadrul ASE - Bucuresti, si, impreuna cu cel mai bun prieten al meu, B, incercam sa definim "strategia" pentru a doua zi. La discutie participa si tatal lui B, dl D, care avea sa-mi fie de-un real ajutor citeva luni mai tirziu.
E simplu deci: nu conteaza orasul, dar conteaza enorm sa fie in judetul Alba. Intr-o societate strimba si subreda, mincata de anormal, coruptie si abuzuri, relatiile, sau "pilele", de orice fel si la orice nivel, ne eleveaza iluzia unui trai cit-de-cit decent: reusim sa ne "aranjam" mici succese menite sa ne tina pe linia de plutire.
Ma aflu mindru absolvent al Ciberneticii - pe scurt -, terorizat de legea draconica care interzicea transferul stagiarilor in cele 14 mari centre urbane ale Romaniei comuniste; lista lor nu conteaza. N-am regretat niciodata decizia luata a doua zi, si chiar daca ar fi sa pot da timpul inapoi, as face exact ce am facut acum 27 de ani.

Sint doua posturi in Alba Iulia... B este cu doar 17 pozitii in fata mea, si cind ii vine rindul alege Centrocoopul. A mai ramas intreprinderea comerciala, si, in sinea mea, sint convins ca nimeni si nimic nu ma poate opri s-o revendic ca pe un bun ce mi se cuvine. Ma vad deja ratacind pe strazile unui oras pe care nu l-am vazut niciodata. Acele ceasornicului refuza sa se mai miste, parca, nerabdarea ma copleseste, si, in numai citeva momente, in loc sa anunt comisie de repartizare numarul si denumirea postului din Alba Iulia, ma trezesc mut si incapabil sa reactionez in vreun fel atunci cind un alt coleg de-al meu imi smulge postul de sub nas, cu doar 3 pozitii inainte. Dezamagirea de moment se va schimba in furie oarba cind, peste numai o luna, voi afla ca cel care-mi luase postul de sub nas n-a ajuns niciodata acolo.
"Care este cel mai apropiat post de Alba Iulia, repede ?" "Intreprinderea comerciala de stat din Aiud", zice B. Cind imi aud numele, ma ridic si pronunt impleticit numarul postului din Aiud, imi iau hirtia de repartitie si, zarurile fiind aruncate, ma grabesc, impreuna cu alti colegi, la Turist, unde vom sarbatori evenimentul cu o bere lunga. Acasa, mai tirziu, sentimentele sint impartite: mama se gindeste ca voi fi departe si sufera in tacere, sora-mea, anestezist cu oarece "pozitie" la cea mai mare clinica universitara din tara, este suparata foc si gata sa-si reia seria de reprosuri vis-a-vis de prestatia mea ca student. Numai tata... ei bine, ii simpt o oarecare melancolie in glas cind imi marturiseste ca tot Aiudul a ales si el cind a absolvit scoala de... cu multi ani inaintea mea. "Lasa bai ca vedem noi cum 'or evolua lucrurile".
N-am fost un student stralucit, dar am avut ambitia sa nu pic nici-un examen; am avut note foarte bune la materiile care mi-au placut, si note de trecere, sau ceva mai bune, la materiile care nu mi-au placut. Examenul de statistica economica I l-am luat cu 10+, profesorul spunind la intreaga serie ca este cea mai buna teza pe care a corectat-o in cariera lui de pina atunci. Carnetul de note il am si acum, si-mi este lesne sa dovedesc. Mare respect si pe veci fostilor mei profesori de cibernetica si filozofie: cu toate ca aveam o relatie de prietenie dovedita in multe ocazii, primul mi-a dat 8, iar cel de-al doilea 7. Atit am meritat, atit mi-au dat. Bravo lor ! Cu D, doctor in matematici si doctor in stiinte politice, actualmente profesor la unul din marile colegii din New York City, ma intilnesc cam odata pe an si cheltuim ore lungi in plimbari prin Manhattan, pe timpul carora ascult cu placere dizertatii pe tema securitatii internationale, sau modele matematice in "arta" razboiului. Despre familii... intotdeauna la un pahar de bere in locul meu preferat: World Financial Center Plaza. O singura data am abordat teza mea la cibernetica: M, crede-ma, ai facut-o de 8. Te cred D, te cred.

Septembrie se iteste pe dupa coltul verii, si plec, insotit de taica-meu, spre Aiud. Aflu ca un foarte bun prieten din copilaria lui este acum comandantul penitenciarului de-acolo si de-abia asteapta sa ma cunoasca. Refuz gazduirea, dar accept sa iau masa de prinz la popota ofiterilor pentru orice perioada va fi nevoie; oferta este imposibil de ignorat: doar 6 lei pentru un prinz complet. Salariul meu de-atunci, ca economist stagiar, a fost de 1800 lei pe luna. A doua zi ma prezint la sediul
intreprinderii comerciale de stat - cladire veche si mohorita, pe linga gara -, si fac cunostinta cu dl R, directorul en titre. Om dintr-o bucata, ma intreaba direct care-mi sint intentiile de viitor. Raspund prompt: sper sa ma pot intoarce cit mai repede acasa. Acum, peste vremuri, realizez cit de relativ este acel "acasa"; "acasa" de-atunci nu mai este "acasa" de-acum, dar asa am spus.
Bine, zice, uite ce-ti ofer: ai o luna la dispozitie ca sa-ti gasesti ceva, si sa-mi vi cu o cerere de transfer pe care am sa ti-o aprob fara sa cricnesc, dar daca mi te prezinti in octombrie fara nimic, atunci nu mai pupi transfer dela mine pentru ca am nevoie de un economist aici. Un sarpe cu doua capete: bucurie si disperare, imi macina maruntaiele. Octombrie ma va gasi in Aiud.

...
Voi reveni.
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Vin Dec 18, 2009 8:09 pm

Sint repartizat, asa cum era de asteptat, la biroul plan; nu este exact ce-mi place dar n-am incotro. Nu mai tin minte numele sefului de birou, dar ma incearca un puternic sentiment de regret ori-de-cite-ori ma gindesc la o remarca stupida pe care am facut-o in ceeace-l priveste. Pe scurt: dupa citeva saptamini dela venirea mea, a fost internat la un spital din Cluj cu oarece complicatii la stomac. La un pahar de bere, am spus - sigur, in gluma - "sa vezi c-o sa moara", si asa s-a si intimplat dupa numai 10 zile, daca imi aduc aminte bine. Omul suferea de un cancer care l-a invins la o virsta relativ tinara. Dumnezeu - daca exista - sa-l odihneasca ! De atunci n-am mai indraznit sa fac astfel de comentarii. Fire inchisa - poate atribuita bolii care il macina -, dar exact si profesional in munca lui, in scurta perioada in care mi-a fost sef s-a straduit sa ma invete cit mai multe "secrete" ale rolului unui economist intr-un birou de planificare. N-am ajuns niciodata sa-i fiu recunoscator pentru tot ceeace a facut pentru mine pentru simplu motiv ca nu am mai apucat sa pun in practica cele invatate dela el. La putine zile dupa deces dl director R ma cheama in birou si ma anunta ca voi fi numit seful biroului plan. Intr-adevar, directorul avea nevoie de un economist (!), nu ma mintise. M-am panicat; planificarea nu era vocatia mea, imi placea teribil comercialul, mai ales ca V, seful comercialului, si directorul adjunct in acelasi timp, imi devenise prieten. Am cerut o zi sa ma gindesc, si am dat fuga la un coleg care, stabilit in Aiud deja, stiam ca doreste sa promoveze. "Hai sa facem schimb: tu treci la plan si devi sef, iar eu iti iau locul la comercial". Colegul s-a supus fara sa cricneasca, animat de gindul frumos al sefiei, iar V a fost total de acord. Inarmat cu acordul tuturor, a doua zi m-am prezentat la director... "Dl R, intotdeaua ati fost direct cu mine si am apreciat sincer asta; acum e rindul meu: nu-mi place la plan, dar imi place la comercial. I este de acord sa fie mutat la plan, si numit sef, mai ales ca nu doreste, ca mine, sa paraseasca Aiudul. V nu se va opune rocadei. Ce zice-ti ?" "Sint de acord, de saptamina viitoare treci dincolo, dar sa nu-ti faci iluzii ca te las sa pleci". Pentru mine decizia era mana cereasca si trebuia celebrata; ii spun si lui V, iar la sfirsitul programului luam drumul restaurantului din centru ca sa ne alimentam bucuria cu multa bere de Cluj. Despre partea plecarii definitive... eah !, nu-mi pasa deocamdata, cind o fi sa se iveasca ceva o sa vad eu. Traieste clipa !, vorba lui Sararu.
Primele doua luni am facut naveta zilnica intre Alba Iulia si Aiud. Imparteam, impreuna cu B, o camera la hotelul tineretului. Incepind cu ora 6 dupaamiaza si pina la miezul noptii o Dacie neagra ne era la dispozitie exclusiva in caz ca aveam nevoie sa ne deplasam in oras, sau aiurea. Domnul D nu glumise: relatiile in Alba nu erau deloc de neglijat. Chiar si la militia din Aiud se stia de mine. La hotel invatasem cum sa activam masinile de jocuri fara sa bagam bani, si ucideam in felul asta timpul cu o placere diabolica. Tot aici am cunoscut-o pe A, unguroaica din Oradea, o fata cu un suflet nobil cum rar mi-a fost dat sa intilnesc. Dovada ca am ramas prieteni adevarati, in ciuda timpului si distantei care ne separa. Era venita la un curs de contabilitate, pentru o luna. Intr-o zi ne-a spus ca la sfirsitul de saptamina urmator vine si sotul ei, inginer electronist la Curtea de Arges, si sa nu ne facem nici-un program pentru ca i-a promis sotului ca ne face cunsotinta. Asa l-am intilnit si pe S, al carui simt al umorului a ramas neegalat in topul personal. L-am simtit prieten bun la numai citeva minute dupa ce ne-am strins miinile si ne-am spus numele. De-alungul anilor ce-au urmat le-am fost gazde la amindoi atunci cind au facut deplasari in Bucuresti, iar cind li s-a nascut fata ne-au propus, mie si sotiei, sa-i fim nasi. Am acceptat cu o bucurie imensa. Oameni de o deosebita factura, carora le port si respect prietenia cu sfintenie. Sint si-acum in Oradea, el director, iar ea contabil atestat la firma proprie. Fata, o mindrete de copila, cu rezultate remarcabile la scoala si care-mi ravaseste sufletul cind imi spune la telefon "saru'mina nasicule". Cred ca asta mi-a fost norocul adevarat al vietii: am fost rasplatit cu prietenii pe care nu le-am putut refuza, si care s-au dovedit sincere si trainice.

Voi reveni...
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Lun Dec 21, 2009 11:18 pm

B isi rezolva problema transferului si, incepind cu 1 ianuarie, va fi in Bucuresti. Plecam impreuna acasa inainte de Craciun, bineinteles fiecare cu aprobarea sefilor. Mie imi revine o sarcina in plus: sa gasesc un loc unde sa stau in Aiud; cea mai rapida solutie se dovedeste hotelul din centru. Aranjez la receptie pentru o camera incepind cu 1 ianuarie si platesc in avans pentru o luna. Sintem acasa de sarbatorile de iarna, si uitam complet de Alba, Aiud, servici etc. Timpul insa, sarpe molcom, se scurge precum nisipul printre degete si iata-ma, singur de asta data, pe meleaguri despre care incep incet-incet sa vorbesc de bine.
Ma inham cu bunacredinta la hamul responsabilitatilor ce-mi revin in cadrul biroului comercial, si in scurt timp imi atrag "recunoasterea oficiala" din partea tuturor sefilor de unitati aflate in structura intreprinderii. Ma simt in largul meu si treaba merge bine.
Pentru masa de prinz ma duc in continuare la popota ofiterilor din cadrul penitenciarului, dar ma simt un intrus: nu-mi place ca detinutii cu care-mi intersectez cararea isi descopera capul si-mi spun "sa traiti". Raspund intotdeauna cu un buna ziua, dar asta nu atenueaza sentimentul ciudat de ilogic si fals. Nu cunosc pe nimeni altcineva inafara de comandant, care, in citeva rinduri a stat cu mine la masa; cred ca a fost felul lui de a transmite tuturor ca trebuie sa fiu pe deplin acceptat. Cu toate ca am fost, sint si voi fi pentru pedepse aspre aplicate celor care incalca legea, umilirea
acestora pe timpul executarii pedepsei mi s-a parut dovada clara a ignorantei, nemerniciei si animalicului din unii dintre noi. Celui care-mi aduce mincarea la masa ii multumesc de fiecare data, si ori-de-cite-ori am ocazia sa schimb citeva vorbe cu el il intreb despre familie. In scurt timp realizez ca sint cel care capata cele mai bune bucati de carne, si cele mai mari portii de mincare. In saptamina in care am plecat definitiv din Aiud i-am multumit, ca de obicei, la sfirsitul mesei, i-am strins mina si i-am spus ca ma transfer in alt oras. Am observat ca barbia-i tremura usor cind mi-a urat succes.
Ca parte a "educatiei" mele profesionale, a trebuit sa particip la un inventar. Fac echipa cu una din contabile, doamna mai in virsta si foarte bine pregatita in domeniu. Magazinul este unul de ciorapi, iar responsabila, nu demult casatorita, se pregateste de concediu prenatal. Iese lipsa la inventar, si, in acord cu legile de-atunci, dela o anumita suma in sus trebuia sa alertam procuratura. Se incadreaza... Sint convins ca nu a delapidat, ci a condus prost unitatea; pe motivul asta - poate
m-am dovedit naiv - sint receptiv la orice masura care ar scuti-o de intilniri viitoare cu procurorii, si... cine stie, de o pedeapsa cu inchisoarea. Contabila imi aminteste de valoarea de casare si cer amanunte: orice magazin are dreptul la o cantitate de marfuri, pina la o anumita valoare, care poate fi casata pe durata unui an. Facem socoteala si "venim" sub suma care ne obliga sa facem raportul de inventar cunoscut celor dela procuratura. Inca citeva "gaselnite" absolut legale si
gestionara rasufla usurata: ceeace o asteapta este perfect de suportat. In numai citeva zile este chemata la conducere, se obliga prin semnatura sa restituie suma lipsa si pleaca acasa. Nu stiu daca a revenit la intreprindere, sau nu; stiu doar ca intr-o seara cineva imi bate in usa camerei dela hotel, deschid, si ma pomenesc in fata unui barbat pe care nu-l cunosc. Se dovedeste a fi sotul gestionarei, si cara o sacosa menita mie, imi zice. Ce-ai acolo ? Ma rog, printre altele, o sticla
de palinca, si o sticla de vin. Il invit in camera si-i arat un scaun. Scoate, te rog, doar vinul si palinca; ma voi considera invitatul tau la o bauta. Daca nu esti de acord poti sa iesi afara in secunda urmatoare. Ce zici ? O sa se supere sotia. Nu ma intereseaza; daca nu esti de acord te vei intoarce cu tot ce ai in sacosa. Simte ca n-are incotro si ne apucam serios cu miinile de pahare. A plecat cind orele se apropiau de 3 dimineata, cu ce-i mai ramasese in sacosa si "afumat" bine de tot. Nici eu nu mai eram limpede. Va las pe voi sa ma judecati, mai mult din curiozitate pentru ca nu prea imi pasa de concluzie; stiu si-acum ca am incercat sa ajut in masura posibilitatilor mele si n-am regretat niciodata.
Pe timpul sederii in Alba Iulia facusem cunostinta cu doua fete, frumoase si singure. Ne-am intilnit la o petrecere, intr-o simbata si dupa ce ne-am despartit nu am crezut ca ne vom revedea. Nu mica mi-a fost uimirea cind m-au cautat in Aiud, la citeva luni. Imi placea mai mult D, dar am incheiat socotelile noptii impreuna cu R; cred ca daca as fi ramas mai mult in Aiud am fi devenit cu mult mai mult decit simpli prieteni. Promit ca am s-o caut, dar nu m-am tinut de fagaduiala: la
scurt timp mi-am luat talpasita odata cu mult-doritul transfer. De uitat, n-am uitat-o (!)

...
Voi reveni
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde dancor » Lun Dec 28, 2009 8:40 pm

d.l "Maxalama" m-a impresionat prin scurta si concisa s-a poveste a modului cum a cunoscut Aiudul si cum isi aduce aminte de acei ani - pentru un aiudean get-beget chiar daca de vreo ...
( 2009 - 1964 = 45 ani ) nu mai sunt in Aiud ,admir pledoaria facuta de un fost stagiar la o intreprindere comerciala din Aiud ... :bye:
Avatar utilizator
dancor
Membru Senior
Membru Senior
 
Mesaje: 249
Membru din: Dum Feb 02, 2003 12:28 am
Localitate: Iasi, Romania

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Mar Ian 05, 2010 6:22 pm

Cred ca mai am un episod... sau poate doua, cel mult, dupa care ma voi retrage discret asa cum am venit. As ramine cu cea mai mare placere, dar site-ul pare parasit.
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Joi Ian 07, 2010 12:13 am

Zilele se scurg fara prea multa ostoiala; nimic nu doare, nimeni nu tipa. Imi vad linistit de treburi, si-mi cultiv prietenia cu V cu sirguinta si respect. Om de cuvint, corect si bun la suflet ma "cistiga" repede si bine: am ajuns aproape nedespartiti. Unul dintre sefii de restaurante s-a exprimat odata: daca V intra pe usa, in secunda urmatoare va apare si M. Recunosc ca, initial, am avut retineri fata de localnici; tot auzisem de povesti din alea cretine cum ca, prin unele locuri din Transilvania, daca
nu vorbesti ungureste esti ignorat ca o muratura flescaita. In realitatea mea lucrurile s-au intimplat invers: am fost agreat si am agreat fara rezerve. Transilvanenii sint oameni de omenie, prietenosi, onesti si directi; cel putin, asa i-am gasit eu, si tot asa i-am lasat.
Vineri sintem invitati la ziua de nastere a profesorului de sport dela liceul agricol, imi spune V; va trebui sa facem rost de carne de friptura si mici. Nici-o problema pentru directorul adjunct al unei intreprinderi comerciale. Mergem la carmangerie si totul se aranjeaza: 4 pachete imense de carne macra, si 4 tavi de mici sint rezervate pentru noi. Nea S, carmangierul, n-a dat doi bani pe mine, cu toata pozitia mea de economist, si niciodata n-am putut sa-i 'fur' vreun favor, dar nici ca mi-a pasat: V imi facea rost de tot ce voiam. Lui F, profesorul de sport si foarte bun prieten cu V, ii revine sarcina procurarii vinului; n-a trebuit decit sa ia cheia dela pivnitele liceului si o vinoteca intinsa pe citiva km de galerii subterane ne-a devenit sursa inepuizabila a celebrelor vinuri rosi si albe din regiunile Tirnavelor si Jidveiului. Am putut, de-alungul anilor, sa gust aproape din toate vinurile lumii, mi-am 'ametit' tineretea cu mitul invincibilitatii vinurilor franceze, dar... Feteasca de Tirnave si Gewurtztraminerul de Jidvei au ramas vinurile mele albe preferate. Ma mai indupleca Chablis-ul de Bordeaux, dar si asta face trena lunga Tamaioasei de Pietroasele, Fetestii Regale de Valea Calugareasca si Francusii de Cotnari. Ce desert poate fi mai bun decit o combinatie de fructe si un pahar de Grasa de Cotnari, sau unul de Muscat Ottonel de Murfatlar ? Hmmm... Magnific! Daca mai adaug Cadarca de Minis, Merlot-ul de Dealul Mare, Babeasca de Nicoresti, Feteasca Neagra de Valea Calugareasca, ei bine, asta-i lista preferintelor mele bahice. La vinurile rosii adaug cu multa placere Merlot-ul de Erazuriz, din Cile. La sampanie insa, ei da, recunosc: Senepin-ul
de Epernay (Franta) bate la fund tot ce 'misca' in categoria respectiva. Trebuie inteles ca vorbesc numai-si-numai prin prisma gusturilor personale.
Ajungem la petrecere in jurul orei 7 seara si ne punem serios pe mincat, baut si fumat. Pe vremea aia inca mai dadeam banii pe tigari. Martie fiind nu ne-am asteptat la temperaturi prea ridicate, dar intimplarea a facut ca ziua respectiva sa fie foarte calduroasa asa ca am oscilat intre scaunele din sufragerie si bancutele cochete din gradina de linga casa. Gratarul a sfiriit vreme lunga iar pintecele pofticioase au fost burdusite cu mindrie si efort. Gitlejurile s-au rasfatat cu aromele si tariile vinurilor de calitate, carate din pivnite in birdace mai mici sau mai mari. Trebuie sa recunosc cu parere de rau ca o asemenea experienta nu mi s-a mai repetat. La profesor venise si sora lui din Cluj, o domnisoara cu forme superbe dar avind doua hibe, pentru mine: 1) o figura care nu m-a atras in nici-un fel, si 2) citiva ani peste ai mei. Au fost, insa, suficiente ca sa ma determine - idiotul de mine (!) - sa nu raspund farmecelor si flirtului ei care, pe masura ce petrecerea avansa, deveneau din-ce-in-ce mai evidente. Pozitia ocupata in cadrul intreprinderii imi usura considerabil procurarea tigarilor BT, care pe vreamea aia devenisera un fel de semi-lux in lumea fumatorilor. Ma 'inarmasem' cu un cartus, si nu mica mi-a fost bucuria cind profesorul a pus si el la bataie unul de Kent. Credeti sau nu, petrecerea a durat pina duminica dimineata la 2. Habar nu am cum am ajuns la hotel, cine si cum m-a adus... probabil V, dar si-acum ma mir cum a facut-o pentru ca si el era strain de luciditate. Ma rog... am zacut in camera mea o zi si jumatate fara sa pot minca altceva decit cartofi fierti cu sare, si aia in cantitati foarte mici si abia de-a doua zi. Organismul refuza sa se hraneasca. A respins cu stoicism, mai bine de 24 de ore, orice incercam sa-i furnizez. Chiar si apa. Si totusi cu un singur lucru bun m-am ales din toata povestea asta: 19 martie a anului respectiv a fost ultima zi din viata mea in care am mai fumat. Dupa citiva ani, cind am avut ocazia sa-i povestesc sorei mele ce mi s-a intimplat atunci, si dupa simptomele avute, mi-a zis ca am fost extrem de aproape de o intoxicatie tabacica majora.
Relatiile cu secretara UTC erau amiabile; si-acum ii sint recunoscator ca nu m-a 'obosit' cu prea multe insarcinari, si ca a inchis ochii la absentele mele dela sedinte. Intr-o zi a venit la mine si m-a rugat sa iau cuvintul la urmatoarea sedinta UTC deoarece secretarul UTC pe judet va fi prezent, si, zice ea, sa facem si noi o impresie buna. Bine, zic, nici-o problema; pot sa aleg despre ce sa vorbesc ? Sigur, zice ea. Despre goliciunea galatarelor din unitati nu puteam vorbi, despre planificarea activitatii comerciale care se facea centralizat - o aberatie, bineinteles - nu puteam vorbi, si-atunci am ales sa vorbesc despre curatenia in unitatile de alimentatie publica (restaurante, cofetarii, cantine etc), si atitudinea personalului fata de consumatori.

...
Voi reveni
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Joi Ian 07, 2010 8:47 pm

Mi-am inceput timid prezentarea, dar am terminat in forta: nu m-a putut opri nimeni timp de o ora. Pe unii i-am plictisit, pe altii i-am incitat; secretarul pe judet s-a incadrat la cei din urma. La sfirsitul sedintei m-a oprit sa stea de vorba cu mine. Nu mi-a convenit - trebuia sa ma intilnesc cu V la unul din restaurantele noastre -, dar n-am avut incotro. Citeva amabilitati false, citeva intrebari adiacente si, in final: M esti invitat impreuna cu secretara sa participi la sedinta noastra, luna viitoare, in Alba Iulia. Vreau sa iei cuvintul; cind esti gata cu subiectul ma anunti. Marin Preda a avut mare dreptate: astia iti vorbesc la persoana II-a singular, dar se asteapta, in schimb, sa-i tratezi cu evlavie. M-am dus, si am vorbit despre rolul social al tineretului comunist. N-am avut nimic de elogiat ci doar de criticat faptul ca ceeace-i pe hirtie in documentele de partid nu se aplica nici pe departe in practica. Cu alte cuvinte: 'am batut tare'n ciocoi'. Nu am avut nici-o retinere pentru ca, oricum, nu eram interesat sa pleziresc pe nimeni. Secretarul asta pe judet nu cred ca era timpit, ci doar 'programat': la foarte scurt timp m-a invitat iarasi la Alba, si, in loc sa ma admonesteze m-a anuntat ca sint pus pe lista celor propusi sa urmeze cursurile Academiei Stefan Gheorghiu. Nu sint membru de partid, i-am spus. Te facem. Cum dracu' sa-i spun astuia ca nu vreau ?, pe vremea aia era tare riscant sa refuzi oferta de a deveni membru pcr. Nu cred ca va fi in avantajul dstra pentru ca, va spun sincer, nu intentionez sa ramin in Aiud, sau Alba. N-a tinut... Mi-a dat ultimatum si m-a trimis 'acasa'. Scaparea a venit sub forma cererii de transfer: taica-meu aranjase, in sfirsit, acceptul intreprinderii similare din Giurgiu de a ma integra in organigrama. Si acolo era nevoie de un economist la biroul comercial, si le-a venit extrem de usor sa ma ceara. Inarmat cu argumentul asta i-am telefonat secretarului si i-am dat vestea; imi gasesti pe altcineva in schimb, mi-a zis. Nici-o problema, am replicat. Tot secretara dela intreprinderea noastra m-a ajutat: mi-a dat numele unui tinar dela uzina de 'nu-mai-stiu-ce' din Aiud, m-am intilnit cu el, i-am spus despre ce este vorba, a acceptat, si... habar n-am ce s-a ales de el. Nu m-a interesat niciodata.
Aveam cererea de transfer in buzunar, dar se punea problema aprobarii ei; directorul imi spusese clar ca nu o va face. I-am telefonat dlui D, tatal lui B, si totul s-a rezolvat in numai citeva zile. Intimplarea a facut ca directorul sa mearga la o sedinta la judet, unde, directorul general i-a spus ca TREBUIE sa-mi dea drumul sa plec. I-a spus si cine impunea asta. La intoarcere a convocat sedinta in care, deobicei, prezenta personalului din subordine cele discutate la forul superior iar la sfirsit a zis asa: am vrut cu tot dinadinsul sa-l tin pe M aici, avem nevoie de el, dar are pile prea mari; va pleca definitiv dela noi incepind cu 1 iunie. Am ramas cu gura cascata: nu stiam ca roata se miscase atit de repede. M-am ridicat si am multumit tuturor pentru modul in care am fost acceptat si tratat in colectiv, iar directorului, dl R, i-am apreciat si multumit inca odata pentru franchete. Am fost suta-la-suta sincer. Si-acum, cind scriu rindurile astea, ochii mi se umezesec usor la amintirea momentelor de-atunci. Cu V am sarbatorit evenimentul printr-un chef monstru la restaurantul din centrul Aiudului. Seful unitatii stia ca-mi place teribil ciorba de burta, si a gatit, personal, o ciorba cum n-am mai mincat alta de atunci. Mi-a marturisit ca s-a dus el insusi la abator ca sa aleaga burta. Am baut, am mincat, am glumit, si ne-am urat numai de bine cu o veselie greu de exprimat. Lui V i-am promis ca ne vom revedea cu siguranta, dar, pina in prezent, nu mi-am putut tine promisiunea. A doua zi a sosit taica-meu... m-a ajutat sa-mi string toate catrafusele, am platit o ultima vizita comandantului penitenciarului, ne-am urcat in masina si... m-am tot uitat in urma pina cind placuta cu numele orasului mi-a disparut din vedere. O mina nevazuta imi stringea maruntaiele si un usor sentiment de regret imi framinta gindul. Am avut dreptate; cu mina pe inima o spun: niciunde am lucrat ulterior nu am fost primit cu atita caldura, respect si prietenie cum am fost primit la Aiud. Cea mai mare bucurie atribuita mutarii la Giurgiu este ca acolo am
intilnit fata care mi-a devenit sotie peste citiva ani. Atit !!! Spre deosebire de Aiud, unde critica imi era acceptata si analizata, aici, cind m-am ridicat in plenara si am luat partea lucratorilor din retea criticind slabiciunile metodologiilor aplicate de conducere, directoarea m-a dat afara, spunind in urma mea: sa nu uiti ca noi tinem piinea si cutitul, la care am replicat: atunci sa va taiati feliile singuri. Nu m-am mai prezentat la nici-o sedinta ulterioara.

Si-acum, peste multi ani si dela o departare de aprox 10000km de orasul si tara natale, imi amintesc si povestesc despre intimplarile petrecute in Aiud cu mare bucurie si respect. Nu cunosc multi Aiudeni, dar n-am uitat niciodata felul in care m-au ajutat sa ma simt cit-de-cit acasa timp de 7 luni. Gratitudine imensa pentru asta.

Ca repere personale:

- Ce as fi vrut sa devin daca nu as fi urmat ASE-ul: actor sau jurnalist;
* n-am avut suficient curaj sa ma inscriu la IATC,
* pe timpul studentiei am urmat un curs de jurnalistica la Univ. Bucuresti.
- Scriitorii preferati: Augustin Buzura, Rodica-Ojog Brasoveanu, Nicolae Breban si John Grisham;
* facind parte din redactia ASE-ului am fost desemnat sa-i iau un interviu dlui Buzura atunci cind ar fi trebuit sa tina o prelegere la ASE; s-a imbolnavit si si-a aminat vizita.
* dnei Brasoveanu i-am luat un interviu telefonic doar cu 2 luni inainte de-a se prapadi; am si-acum inregistrarea care cred ca reprezinta ultimul interviu pe care l-a dat. m-a invitat sa trec pela dinsa la urmatoarea vizita in tara, dar...
- Cartea preferata: Cel Mai Iubit Dintre Paminteni;
- Tariile preferate: palinca de Bihor, scotch-ul Lagavulin (16 ani), si coniacul Hine (Franta);
- Lista de vinuri preferate v-am prezentat-o deja.

Atita am avut de spus. La toate si la toti: cu prietesug, numai de bine !!!
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Dragos » Lun Mai 03, 2010 2:43 am

Bravo, mi-a placut povestea, ma bucur ca va mai ganditi la Aiud dupa atata vreme si mai ales ca v-ati simtit bine in Aiud.
Dragos
Nou venit!!!
Nou venit!!!
 
Mesaje: 1
Membru din: Mar Iul 22, 2008 10:21 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Maxalama » Joi Mai 06, 2010 7:21 pm

Intre 15 si 30 mai voi vizita Romania; planul este sa ajung si la Alba Iulia... Dl V, fostul director adjunct din Aiud, este acum sef mare in Alba... sper sa avem ocazia sa ciocnim un pahar de feteasca de Tarnave... Daca este cineva atras de idea un beri lungi la restaurantul din centru Aiudului - daca mai exista ?! - cu mare bucurie ma voi face partas.

Cu prietesug
Maxalama
Membru Junior
Membru Junior
 
Mesaje: 24
Membru din: Mie Dec 09, 2009 5:01 am

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde dancor » Vin Dec 24, 2010 6:30 pm

Sunt pe linia de a reveni pe "planeta" aiudonline .. si usor-usor incerc sa parcurg toate paginile, desi sunt constient ca va fi destul de greu - la acest subiect "Aiudul meu" fac prima interventie motivat de : - colegii din liceu activi am stabilit dupa intilnirea de 40 ani sa ne revedem in fiecare an intr-o locatie unde ne-am simtit foarte bine
- anul acesta avand mai mult timp liber am parcurs o parte din traseele din oras pe care le faceam in copilarie
- am avut si cateva revelatii dar si cateva regrete ...
Aiudul meu nu s-a schimbat foarte mult vazand spre exemplu strada Ion Creanga unde am copilarit - traseul urmat fiind - de la linia ferata spre str.Ion Creanga , dupa aceea pe str.Ecaterina Varga spre liceul A.I. de acolo spre spital, la dreapta spre vale,peste pod spre catedrala unde am aprins niste lumanari pentru sufletul celor care nu mai sunt intre noi, in continuare pe str.principala pana la penitenciar, de acolo spre piata orasului - spre strand si in final la barul de langa Primarie am terminat plimbarea de vreo 4 ore cu un coleg la o cafea dupa care mi-am luat ramas bun de la Aiud .... pana in vara anului 2011 cand vom avea intalnirea anuala a colegilor ... si atunci voi mai face o tura prin "Aiudul meu" ... si al vostru Aiudeni de pretutindeni ... :bye: va iubesc pe toti ... :iubire: si in tot ce face-ti sa aveti pe fata numai :-P
Avatar utilizator
dancor
Membru Senior
Membru Senior
 
Mesaje: 249
Membru din: Dum Feb 02, 2003 12:28 am
Localitate: Iasi, Romania

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde robilix » Joi Ian 06, 2011 2:34 pm

Am publicat si pe pagina de Facebook a AiudOnline povestea dvs.

http://www.facebook.com/AiudOnline
Designers are meant to be loved, not to be understood.
- Fabien Barral -
Avatar utilizator
robilix
Administrator AiudOnline
Administrator AiudOnline
 
Mesaje: 5638
Membru din: Vin Noi 15, 2002 2:40 pm
Localitate: Cluj, Romania / fotolix.ro

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde dancor » Lun Dec 19, 2011 7:06 pm

:bye: buna roby si ma bucur ca am reusit sa "revin" pe site-ul meu de suflet...sufletul unui aiudean care traieste de "ceva timp" pe alte meleguri -
- te rog spune-mi unde gasesc pe facebook pasajul la care faci referire ..
- am vazut pozele cu parcul si am ramas blocat de amintirea "pasilor"pe care-i faceam pe langa bancile din parc, si nu numai de sarbatorile pline de "mici" pe gratarele din parc de "23 august"
Sper ca de acum sa fac mai multa "miscare" pe aiudonline ...
Avatar utilizator
dancor
Membru Senior
Membru Senior
 
Mesaje: 249
Membru din: Dum Feb 02, 2003 12:28 am
Localitate: Iasi, Romania

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde Ciupi » Lun Feb 20, 2012 8:35 pm

aiud...aiud locul nasterii, din pacate am plecat din aiud de 5 ani fortat de servici...in vara am programat o mini vacanta de 10 zile, prea multe amintiri ma striga inapoi, Cetatea Aiudului, Castelul de la Gâmbaş, Muzeul de Istorie, Catedrala Ortodoxă si as putea contiunua la nesfarsit. Ne vedem in vara.
Ciupi
Nou venit!!!
Nou venit!!!
 
Mesaje: 1
Membru din: Lun Feb 20, 2012 6:46 pm

Re: Povestea "Aiudului meu"...

Mesajde dancor » Vin Apr 06, 2012 6:11 pm

Daca este vorba de "Aiudul meu" atunci in preajma sarbatorilor pascale..tuturor celor din "aiudul meu" le doresc un PASTE FERICIT si oua rosii cat mai putine sparte ca sa fiti campioni .. :bye:
Avatar utilizator
dancor
Membru Senior
Membru Senior
 
Mesaje: 249
Membru din: Dum Feb 02, 2003 12:28 am
Localitate: Iasi, Romania


Înapoi la Aiudeni de peste tot

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori

cron
top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2012 ::
   
Robilix WEB - Web Design & Identity  |  Foto Robert Lixandru  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |