left
AiudOnline.ro
judetul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
    
 
 
cautare rapida aiudeni
cauta Ai o legătură cu Aiudul? Înscrie-te acum în lista aiudenilor.
fotolix.ro
 
AiudOnline.ro / forumul aiudenilor de pretutindeni
 

Vorbe, oameni dintr-un alt timp

Artistii aiudeni isi publica aici lucrarile ... comenteaza-le. Nu trebuie sa fii critic de arta ... doar spune-ti parerea.

Vorbe, oameni dintr-un alt timp

Mesajde ioan » Mar Mar 18, 2003 3:16 pm

SURORILE REBREANU
de Maria Pussy Gligor-Hulea


Cu sufletul copleşit de emoţie şi iubire, redeschid azi cartea amintirilor. De data aceasta nu o fac însă, cum obişnuiesc, numai pentru mine, ci şi pentru cei care vor citi aceste sincere rânduri şi gânduri. Cei mai vârstnici şi chiar unii dintre cei tineri, au cunoscut şi sunt sigură că nu au uitat pe cele trei femei deosebite care şi-au purtat paşii pe străzile oraşului nostru atât în anii când erau în floarea vieţii, cât şi atunci când amurgul vârstei s-a aşternut şi peste ele.
Voi începe cu prima, ca vârstă şi prima dintre surorile scriitorilor, Livia, mama mea. Când o evoc şi-i revăd în inimă chipul scump, nu pot să-i uit ochii verzi care-i luminau întotdeauna figura, ochii vii care exprimau o seninătate, o voioşie, un elan, o căldură şi un optimism contagios care a caracterizat-o şi care i-a dat puterea să treacă puternică şi încrezătoare, peste multele greutăţi şi încercări ce i-au fost hărăzite. Această neînvinsă forţă ce a făcut-o atât de deosebită de ceilalţi oameni a fost credinţa în Dumnezeu, atâncită şi trăită cu totală convingere până la sfârşitul vieţii. Dacă ar fi nevoie, ar fi fost fericită să-şi dea chiar viaţa pentru acest suprem ţel ce l-a avut. Ca şi tatăl meu, la unison cu dânsa în această mare favoare ce le-a dat-o Cerul, au însufleţit, prin educaţia ce ne-au dat şi mai ales prin exemplul lor şi nouă copiilor aceste convingeri. Ne-au veghiat neuitaţii ani ai copilăriei cu o grijă, o căldură şi un farmec pe care n-am cuvinte să-l descriu. Braţele lor deschise larg ne primeau şi ne ofereau cel mai dulce şi sigur adăpost ce l-am gustat în viaţă, nu numai în anii când, datorită vârstei mici, nu eram în stare să le intuim imensa iubire, ci şi mai târziu în greutăţile vieţii noastre şi mai ales a vieţii mele, care a fost mai încercată decât a fraţilor mei şi sunt sigură că ei deşi mă îmbărbătau, sufereau mai mult decât mine...
Încă din anii adolescenţei, sufletul ei cald, ca şi feminitatea atât de plăcută ce o avea a vibrat imens şi adânc la evenimentele pe care le trăia neamul nostru, ca şi gingaşul sentiment de iubire ce este caracteristic tinerelor suflete, în timpul primului război a scris şi a publicat, în cele mai răspândite reviste din Ardeal, poezii închinate luptei pentru întregirea hotarelor ţării noastre, poezii care dădeau speranţă şi curaj atât celor care luptau cu arma în mână, cât şi a celor de acasă, care-i aşteptau. Primea multe scrisori de pe front, de la necunoscuţi, care-i cereau mereu versuri “hrană sufletească pentru acele grele zile şi pentru marea speranţă şi aşteptare”... Chiar şi unchiul Liviu , încrezător în talentul ei îi scria din Bucureşti şi o îndemna să continue, publicându-i acolo câteva poezii care au fost apreciate.
După împlinirea marelui vis pe care i-a fost dat să-l trăiască şi chiar să participe, împreună cu soţul dânsei, Ovidiu Hulea, poet şi patriot şi el la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, poeziile ei au fost înmănunchiate şi publicate în volumul cu sugestivul titlu : “Răvaşe-n tabără”, apărut în 1920. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România şi apreciată de mari personalităţi ca: Nicolae Iorga, Vasile Goldiş şi alţii. Ca om, a caracterizat-o o mare putere de a iubi, pe care a dăruit-o nu numai familiei ci tuturor semenilor săi, cu aceiaşi generozitate şi uitare de sine, cu o naturaleţe, o forţă şi o căldură care ma uimit întotdeuna şi m-a urmărit neîncetat dorindu-mi nespus să-i pot semăna. A urmărit-o tot timpul vieţii intenţia de a scrie un roman “Familia Herdelea”, în care să prindă zilele luminoase, ca şi pe cele grele prin care a trecut numeroasa ei familie şi a început de multe ori să-l scrie, dar viaţa de după căsătorie, cât şi viaţa socială în care s-a implicat, fiind preşedintă a Societăţii de binefacere “Principele Mircea”, viaţa ei încărcată şi încercată nu i-au îngăduit să realizeze această mare aspiraţie. Toţi cei născuţi pe meleagurile năsăudene au o deosebită legătură şi dragoste pentru locurile natale, dar parcă la nimeni n-am văzut atât de puternic acest sentiment şi această convingere. Înainte de a-şi sfârşi viaţa pământească ultima dorinţă pe care şi-a exprimat-o mama mea a fost :”Scumpa mamei vreau apă din Someş”. Sufletul ei încrezător şi nobil şi-a luat zborul spre veşnic luminatele înălţimi ale cerului veghiată de mine şi mătuşica Miţi, sora dânsei, care a intrat pe uşă, în ultimele ei clipe, chemată cred de sufletul ei, de dragostea şi prietenia care le-a unit întrega viaţă. Amândouă au fost legate nu numai de invincibilul glas al sângelui ci şi de aspiraţiile comune spre tot ce este neperitor în noi. Setea de cultură a amândoura a fost aprinsă în anii adolescenţei lor de unchiul Liviu , pe atunci cadet al Academiei Militare din Budapesta şi apoi ofiţer. Vizitele lui Liviu acasă, când venea în concediu, erau adevărate zile de sărbătoare pentru întreaga familie şi la ele participau fiecare în felul lui. Fetele, Livia şi Miţi, îl aşteptau cu tinerască nerăbdare, căci de la el aveau întotdeauna ceva nou de învăţat. Dornic el însuşi să cultive cât mai mult, le iniţia şi pe ele în lumina spiritului recomandându-le ce să citească, învăţându-le cum să se poarte în societate, cum să se îmbrace şi culmea, chiar şi cum să gătească unele mâncări. Era un spirit multilateral, intersându-l tot ce era în jurul lui şi căutând să împărtăşească aceste cunoştinţe. La următoarea întâlnire cu el, trebuiau să-i arate conspecte din ceea ce a citit, din ceea ce au făcut şi părerea lui era supremul ghid în drumul spre cultură şi elevare pe care el li l-a deschis primul.
Mătuşica Miţi a fost dăruită de Dumnezeu nu numai cu o adâncime şi originalitate dar şi cu un romantism minunat, calităţi care nu s-au estompat nici la cei 93 de ani când a părăsit acest pământ. A petrecut la Aiud aproape o jumătate de veac şi afirma că Aiudul are nu numai o rezonanţă ciudată şi aparte a numelui, ci şi un “ceva” care îi face pe cei care l-au cunoscut să revină mereu aici. S-a stabilit în acest oraş, împreună cu soţul ei, col. Procopie Strat, în 1940, după cedarea Ardealului de nord, când au părăsit Clujul şi unchiul meu care nu împlinise încă 50 de ani şi-a dat demisia din armată, ca protest pentru retragerea fără lupte, de pe teritoriul ce ne aparţinea. Căsătoria lor legată în 1918, a avut ceva neobişnuit, romantic. Tânărul căpitan Strat, moldovean de origine, a fost primul ofiţer român care a intrat cu compania sa, într-o geroasă zi de decembrie în Beclean,unde locuia bunica şi mătuşica Miţi. Viteazul ofiţer s-a îndrăgostit de mătuşa mea şi la scurt timp după aceea i-a cerut să-i fie soţie. Răspunsul dânsei fondat şi formulat pe elenul împlinirii visului nostru milenar a fost “Tu eşti România, eu Ardealul şi ca şi ele vreau să ne unim pe vecie...” Pentru deosebitele fapte de arme săvârşite în multele lupte crâncene în timpul războiului, Procopie Strat se afla în rândul puţinilor viteji şi distinşi ofiţeri decoraţi cu cela mai înalt ordin. A devenit Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. Au dus împreună o viaţă frumoasă căci şi dânsul era înzestrat cu alese calităţi, fiind întotdeauna drrept, demn, generos şi bun. Din păcate, o boală necruţătoare de rinichi, contractată pe front, l-a răpus în 1944 şi dânsa a rămăs singură la numai 46 de ani. În anii care au urmat, în lungile nopţi, când numai dânsa şi natura pe care a iubit-o atât mai vegheau în modesta cămăruţă în care i-a plăcut să se retragă, a aşternut pe sute de pagni, nepublicate, căci au fost scrise pentru dânsa, amintirile vieţii privite şi analizate cu subtilitate şi înţelepciune, chibzuite în trei părţi : cea trăită cu soţul dânsei, un portret viu şi real al vieţii lui Liviu, intitulat “Alfa” şi ultimul capitol “Trup frânt în două”, o caldă şi emoţionantă evocare a frământărilor şi aspiraţiilor fratelui său Emil (Apostol Bologa în “Pădurea spânzuraţilor”) a cărui martiriu a lăsat o neştearsă durere în inima familiei noastre. În ultimii ai vieţii mătuşica Miţi a scris şi câteva zeci de poezii, originale şi gingaşe, cum a fost şi sufletul dânsei şi mi le-a încredinţat mie înainte de moarte . din casa noastră, unde şi-a trăit ultimii 6 ani am condus-o şi am depus-o în acelaşi mormânt cu bunica, mama dânsei, aşa cum şi-a dorit. A luminat, a rămas neuitată nu numai în inimile noastre ci şi în toate inimile pe care le-a încălzit şi ajutat cu prezenţa şi vorbele ei atât de potrivite în toate împrejurările. Nu pot asculta muzică aleasă şi în special Beethoven, pe care, ca şi mine, l-a adorat, fără să-i văd figura senină, transfigurată, contopită cu minunăţia acestei muzici pe care a înţeles-o atât de bine. În acest an (1993 n.r.), la 9 decembrie se împlineşte centenarul naşterii ei, o zi care marcheză venirea în lume a unui om înzestrat, care ar fi putut deveni cândva un larg cunoscut pentru tot ce-a avut în el.
Apare acum, în inima mea, cea mai mică dintre surorile Rebreanu, dar nu cea mai mică ca valoare sufletească şi spirituală a vieţii sale, Florica (Riţa) Rebreanu. Şi-a făcut primii ani de liceu la Bucureşti şi a locuit în casa unchiului Liviu, cu care a împărţit generos, tot greul acelor ani de război şi lipsuri prin care au trecut atunci. De mică a fost dotată cu o maturitate, voinţă, simţ al dreptăţii, putere de muncă, sensibilitate şi perseverenţă care au caracterizat-o tot timpul vieţii. Cum aş putea să nu-i simt acum vie prezenţa, când încă din primii ani ai copilăriei mele, până la căsătoria dânsei a locuit la noi ? A fost cea carre mi-a aşezat pe clapele pianului micile mâini şi m-a făcut să-l iubesc. Ce frumos cânta ea însuşi la acest instrument şi ce clipe de încântare îmi revin, după atâţia ani în minte şi în suflet. Am rămas strâns unite o viaţă întreagă şi am avut marea bucurie ca şi înainte de a pleca din Aiud la Rupea, în 1974, să locuim sub acelaşi acoperiş, într-o locuinţă, alături de a noastră mulţi ani. S-a căsătorit cu căpitanul Mihail Schuster, capabil şi cinstit, ofiţer decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în al doilea război mondial. După ce în Rusia un glonţ, care i-a pătruns aproape de inimă şi pe care l-a păstrat în piept mulţi ani până la moarte, căci era periculos să-l opereze, l-a obligat să se pensioneze mai repede decât limita de vârstă. Avem în casă, tot în manuscris, un caiet scris de mătuşica Riţa şi intitulat “Am găsit calea”. Este rodul unei munci de peste 20 de ani în căutarea lui Dumnezeu prin ştiinţa spirituală “antroposofie” pe care a studiat-o îndelung şi a aprofundat-o formându-şi nezdruncinata credinţă în existenţa creatorului lumii. Ce poate încununa mai frumos viaţa unui om care a trăit întotdeauna pentru adevăr, pentru dreptate şi iubire ?
Surorile scriitorului Liviu Rebreanu au fost şi ele fiinţe deosebite şi înclinate toate spre scris, chiar dacă nu au atins culmile fratelui lor cel mare. Dar ceea ce le ridică peste majoritatea oamenilor au fost alesele calităţi morale, credinţa în Dumnezeu şi iubirea de oameni, neprecupeţind nimic atunci când aproapele lor avea nevoie de un sprijin moral sau material.
Am scris aceste rânduri cu mâna, le scriu cu inima. Şi nu o fac numai pentru că le iubesc ci pentru că nu spun decât adevărul. Au părăsit toate trei pământul, dar eu simt că ele sunt vii...şi sunt vii nu numai în sufletul şi inima mea, ci în veşnicia pentru care am fost creaţi şi în care ca şi ele cred cu toată convingerea.

Notă : Textul a apărut în AIUDUL LITERAR, nr. 2, 27-28 noiembrie 1993
Avatar utilizator
ioan
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 873
Membru din: Sâm Dec 28, 2002 6:01 pm
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde arty fact » Mar Mar 18, 2003 3:26 pm

Ioan, putem fi buni in afara moralei, religiei, constrangerilor?Este deasemenea ciudat modul in care am prezentat amandoi acelasi subiect, despre familia si creatiile doamnei Pussy Gligor:pot fi considerati atat apartinand altei lumi, dar si contemporani noua. De ce oare?Pt ca maretia adevarata se pastreaza intacta in orice generatie? Pt ca putem fi oameni de calitate atat in secolul 11, cat si in 19 , in 22...


arty fact, martie 2003
arty fact
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 2275
Membru din: Mie Noi 27, 2002 12:36 am
Localitate: Aiud, Romania

oameni si ani

Mesajde ioan » Dum Apr 13, 2003 10:41 pm

Arty, avand in vedere ca si noi suntem dintr-un alt secol, nu stiu daca si dintr-un alt timp, putem crede ca bunatatea poate exista si in afara constrangerilor...Din multe puncte de vedere tanti Pussy este mai tanara sufleteste decat leatul nostru. Am vazut, intotdeauna, in domnia sa, o flacara vie care o identific, in mintea mea, cu prozatorul Rebreanu. Flacara unui om pentru care spiritul este la fel de aproape ca lumina...
Ultima oară modificat de ioan pe Dum Apr 13, 2003 10:47 pm, modificat 1 dată în total.
Avatar utilizator
ioan
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 873
Membru din: Sâm Dec 28, 2002 6:01 pm
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde arty fact » Dum Apr 13, 2003 10:46 pm

Din cate citisem, "Liviutz" era un adevarat frate mare, avand darul de a indruma surorile mai mici, formand deprinderi si gusturi alese, verificand si evaluand cizelarea lor.
arty fact
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 2275
Membru din: Mie Noi 27, 2002 12:36 am
Localitate: Aiud, Romania

Rebrenii la Aiud

Mesajde ioan » Dum Apr 13, 2003 10:57 pm

Arty, este stiut faptul ca relatiile intre Liviu Rebreanu si familia sa ardeleana au fost destul de controversat discutate de-a lungul timpului. O parte a familie a locuit o perioada la Aiud : mama Ludovica, surorile Livia, Mitzi si Ritza, fratele Tiberiu. Am sa revin cu alte amanunte interesate, cred eu, acum dupa publicarea corespondentei lui L.R. si in acelasi timp am sa postez aici alte fragmente din cartea dnei Maria Pussy Gligor (fiica Liviei Rebreanu si nepoata prozatorului).
Avatar utilizator
ioan
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 873
Membru din: Sâm Dec 28, 2002 6:01 pm
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde arty fact » Dum Apr 13, 2003 11:24 pm

Eu zic sa insisti pe controverse. Din materialul citit (semnat Pussy Gligor) nu reiese nimic "controversial stuff"!Crezi ca totul e vazut prea luminos si in roz sau ca oricare alta familie , Rebrenii au avut si dansii greutatile lor?
arty fact
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 2275
Membru din: Mie Noi 27, 2002 12:36 am
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde ioan » Dum Noi 23, 2003 10:06 am

In "zona" culturii o intrebare cere sa spunem care dintre romanele lui Rebreanu ne-au placut. Sau nu... Pana cand vom discuta despre "actualitatea" lui Rebreanu "aduc" din arhiva aiudonline un articol scris de nepoata prozatorului, Maria Gligor, ... si asta pentru ca, pe 27 noiembrie se sarbatoreste ziua de nastere a lui Liviu Rebreanu...
Avatar utilizator
ioan
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 873
Membru din: Sâm Dec 28, 2002 6:01 pm
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde ioan » Dum Noi 20, 2005 8:04 pm

In acest inceput de iarna ne-a parasit Doamna Maria Gligor - Hulea.
In dupa-masa zilei de 18 noiembrie acest inger ce a stat pe pamant, alaturi de noi, 85 de ani, s-a intors in 'naltul cerului
Avatar utilizator
ioan
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 873
Membru din: Sâm Dec 28, 2002 6:01 pm
Localitate: Aiud, Romania

Mesajde arty fact » Lun Noi 21, 2005 1:46 pm

Am aflat si eu acesta veste trista. Ramane sa ne amintim cu drag de dumneai si traind un moment de reculegere sa apreciem ce ramane in urma sa. :(
arty fact
Membru Expert
Membru Expert
 
Mesaje: 2275
Membru din: Mie Noi 27, 2002 12:36 am
Localitate: Aiud, Romania


Înapoi la Artisti aiudeni

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori

cron
top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2012 ::
   
Robilix WEB - Web Design & Identity  |  Foto Robert Lixandru  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |