left
AiudOnline.ro
judetul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
    
 
 
cautare rapida aiudeni
cauta Ai o legătură cu Aiudul? Înscrie-te acum în lista aiudenilor.
fotolix.ro
 
AiudOnline.ro / forumul aiudenilor de pretutindeni
 

Expo Stefan Balog - Cantecul focului

Se apropie vreo manifestare in Aiud? ... aici trebui sa scrii despre ea.

Expo Stefan Balog - Cantecul focului

Mesajde robilix » Joi Mai 03, 2012 10:32 am

TÂRGUL DE CARTE „ALBA TRANSILVANA”, ediţia a V-a, 4-6 mai 2012, Alba Iulia
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”, ediţia a XXXII-a, 6-9 mai 2012, Alba Iulia


Consiliul Judeţean Alba | Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba | Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
în parteneriat cu Fundaţia „Inter-Art” Aiud | Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud


Vă invită duminică, 6 mai 2012, orele 17,30 la

VERNISAJUL EXPOZIŢIEI DE ARTĂ PLASTICĂ „CÂNTECUL FOCULUI”
ŞTEFAN BALOG

LANSARE DE CARTE
IOAN HĂDĂRIG - ATINGEREA SINGURĂTĂŢII -
(poeme-cuvânt întru memoria poetului Lucian Blaga. Ilustraţii de Ştefan Balog)


Prezintă:
GABRIEL RUSTOIU , Director general, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
MIOARA POP, Director Bibilioteca Judeţeană "Lucian Blaga"
DIANA CÂMPAN, Conf. Univ. Dr.

Locul : Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia


afis_balog_blaga_1.jpg


hada.jpg
hada.jpg (13.81 KiB) Vizualizat de 1429 ori



PROIECT MARCA INTER-ART AIUD LA FESTIVALUL INTERLATIONAL LUCIAN BLAGA

Proiectul, unic prin modul in care (re)defineste imaginea si cuvantul in alcatuirea unei carti - obiect cultural, cuprinde o expozitie de arta plastica purtand semnatura lui Stefan Balog, intitulata "Cantecul focului" precum si lansarea de carte : "Atingerea singuratatii" de Ioan Hadarig. Volumul a fost tiparit la editura ALTIP, Alba Iulia, 2012, in doua editii : prima formata din 100 de exemplare ( numerotate de la 1 la 100) cuprinzand fiecare 10 gravuri originale, semnate de Stefan Balog, cu o coperta cuprinzand o gravura originala a aceluiasi autor precum cu un poem in manuscris original semnat de Ioan Hadarig. Cea de-a doua editie este tiparita, dar care pastreaza dimenisunile si cararcteristicile editiei de lux. Cartea, dedicata memoriei lui Lucian Blaga, reprezinta un proiect Inter-Art finantat de Consiliul Judetean Alba prin Biblioteca Judeteana "Lucian Blaga" Alba, beneficiind de prefata Dianei Campan si de postfata lui Eugeniu Nistor.

Expozitia de arta plastica, pornind de la reinterpretarea misterului blagian al cavantului prin imagine, va avea vernisajul duminica, 6 mai, 2012, ora 17,30 la Galeria de Arta a Muzeului National al Unirii Alba Iulia si va fi prezentata de Gabriel Rustoiu, director general al Muzeului National al Unirii, Mioara Pop, director al Bibliotecii Judetene Lucian Blaga si Diana Campan, conf. univ. dr. Lansarea de carte va avea loc in cadrul aceluiasi eveniment.


Posibile definiri ale proiectului :

Volumul Atingerea singurătăţii, pecetluit cu semnele autenticităţii celei mai robuste, este, cu siguranţă, o operă de artă în sine, rezultată dintr-o fericită sincronizare a discursurilor artistice. Ioan Hădărig, poet al tăcerilor pline, solemne în expresivitatea lor, şi Ştefan Balog, artist plastic dedicat gesturilor instauratoare de metafore vizuale suprapuse, se alătură unul altuia în căutarea şi atingerea tainei, nestrivind-o, ci sporind-o în cheie blagiană. Alianţe estetice precum aceasta nu cad niciodată în riscul uzurpării mirajului imaginarului creator, însă de această dată plăcerea descoperirii subtilităţilor metaforice este mult mai puternică, cei doi creatori propunând, la unison, experienţe estetice în oglindă şi, implicit, discursuri reflexive în umbra cărora se descifrează percepţii acute, prielnice, temerare şi împlinitoare ale însăşi fiinţei în trecerea ei prin vămile destinului. Pe măsură ce gândul şi versul poetului primesc supleţe şi contur metaforic, artistul plastic are revelaţii liniştitoare şi bolteşte arcul imaginaţiei până la închiderea cercurilor emoţiei.

Poetul Ioan Hădărig are, şi de această dată, virtuozitatea unui spirit adânc aşezat în starea lirică nejefuită de dilemele cotidianului; este eul creator etern fascinat de rezonanţele plurivalente ale conştiinţei în acord perfect cu preajma. Lirismul său este lirismul-respiraţie, nu are niciodată nuanţele rutinei comode, ci provoacă la degajarea din latenţa perceptivă, poezia sa primind valenţele unei lecturi discrete, dar ferme a subteranelor fiinţei. E un poet care caută alianţa cu lumea, cu elementarul, are vocaţia de a tălmăci la modul liric tensiunile şi alchimia vieţii. Ioan Hădărig se povesteşte în fiecare poem, nimic nu e fals, nimic cosmetizat, totul se adaptează la felul în care sufletul sensibil îşi consumă extazul, transformându-l în cunoaştere. Poetul recuperează jocul metaforic şi îl duce pe pragul visului, pipăie semnele lumii cu un fel de dor ancestral după sacru şi pur, virtutea sa poetică desemnând o cale de mântuire şi o alternativă discretă la indiferenţa care fărâmiţează sensurile vieţii. „Crud ca o sămânţă de înger”, Ioan Hădărig oferă acel gen de experienţă lirică pe care trebuie să o consumi circular, descifrând în tihnă nucleul metaforic stratificat şi lăsându-te în voia aceleiaşi tăceri instauratoare de sens care îl domină, necesar şi emblematic, pe poet.

Ştefan Balog, el însuşi predispus, ca artist plastic plurivalent, la acelaşi proces de metamorfozare a metaforei ascunse în imagine, răspunde sincronic conceptelor şi stărilor fiinţiale extrase din acelaşi sentiment al singurătăţii împlinitoare. Mozaicul de gravuri executate în aquaforte, inspirate din structurile imaginarului blagian, dublează procesele introspective şi construiesc, în oglindă, noi treptele de profunzime iscate din poeme. Starea contemplativă însoţeşte şi stimulează imaginea, Ştefan Balog fiind, prin excelenţă, un căutător de coduri dincolo de manifestarea primară a imaginii. Cu un stil şlefuit în lungi experienţe culturale, Ştefan Balog este provocat, de această dată, la ieşirea din convenţiile artei postmoderne, lucrările sale pornind de la cel mai elegant pretext artistic: cum poate el, graficianul, să sporească taina lirismului, cum poate să se alieze unor mituri şi structuri arhetipale cărora poetul li s-a abandonat odinioară? Răspunsul artistului este pe cât de simplu, pe atât de reconfortant: lucrările lui Ştefan Balog sunt orientate spre însumări de simboluri, jocul între tehnici de creaţie şi provocări alegorice ale Ideii rezolvându-se la nivelul percepţiei; ca şi în cazul poeziei, grafica în aquaforte se cere pătrunsă cu spiritul despovărat de orice mască, nedeghizat. Numai aşa se poate simţi atingerea singurătăţii.
DIANA CÂMPAN


DECALOGUL SINGURĂTĂŢII

Poet şi publicist cu o intensă activitate în ultimele două decenii, Ioan Hădărig face parte din noua categorie de literatori afirmată după 1990 – aceea a poeţilor care fără a avea un palmares convingător şi fără a fi prezenţe constante în arena literară (ca, de pildă, premianţi la diverse concursuri şi festivaluri naţionale sau colaboratori la prestigioase reviste de cultură etc.), au debutat (aproape) direct în volum, arzând cu mare iuţeală „etapele” lor de creaţie. Aşa se explică, probabil, şi faptul că după volumul poetic de debut – Iubirea pe o cruce de nisip (1996) -, publică în serie încă trei cărţi de versuri: Lupta nebunului cu valul (2002), Apocalipsa după Ioan (2007) şi Trupul amantului ucis (2008). Faptul în sine nu este ceva nefiresc sau singular în peisajul literar contemporan, deoarece nu numai oamenii şi-au pierdut răbdarea şi nu mai fac nimic pe îndelete, ci parcă timpul însuşi şi-a pierdut îngăduinţa faţă de „robii” săi, astfel încât poeţii tineri de mai ieri s-au pomenit bătrâni peste noapte iar poeţii aflaţi în faza timidelor încercări ale începutului, au devenit maturi (cam în acelaşi interval) sub privirile deloc îndurătoare ale lui Cronos!
Şi, totuşi, cărţile de poezie ale lui Ioan Hădărig au fost receptate, la vremea ţâşnirii lor în lumină, de către critici bine cunoscuţi (Constantin Cubleşan, Grigore Traian Pop, Diana Câmpan) şi publicişti avizaţi ai fenomenului literar (Mircea Stâncel, Ion Mărgineanu, Mircea Coloşenco, Anca Dinică ş.a.), fapt care sugerează, întrucâtva, că viaţa tihnită a scriitorului n-a dispărut chiar de tot în zilele noastre, că lucrarea lui încă se mai bucură de atenţia unei părţi a publicului-cititor. Mai toţi recenzenţii au remarcat eforturile poetului de-a cuprinde şi structura în cărţile lui orizonturi tematice marcate de inedit, ca şi străduinţa de a-i imprima expresiei lirice noi virtuţi metaforice.

Nu altfel procedează autorul în acest (al cincilea) volum de versuri, intitulat atât de inspirat, Atingerea singurătăţii, parcă tocmai pentru a sublinia încununarea gândului poetic la capătul unui şir de cărţi, care s-a dorit a fi expres o alcătuire pentadică! Căci volumul este, totodată, şi un fel de replică, dar şi un omagiu adus marelui Lucian Blaga, care ştim că era obsedat de construcţiile trilogiale. Apoi, întregul lanţ al zilelor petrecerii cuvântului sub cerurile singurătăţii se derulează şi înregistrează, numeric, dublul pentadei, poetul fiind ademenit după câte se pare de magicele „chei” pitagoreice. Încercuit de „umbrele” zilei dintâi, de „zborurile” zilei a doua, de „zidurile” zilei a treia, de „singurătăţile” şi „tăcerile” zilei a patra – Ioan Hădărig ajunge, în ziua a cincea, să-şi „construiască poduri care apropie amintirile” şi „apără noaptea ca o tăcere / peste ochi” (fiinţă 3), descriind patimile „fiinţei” umane în metafore adecvate. Ziua a şasea înregistrează un fel de triumf al „luminii”, decurgând şi aceasta din iubire, iar în cea de-a şaptea lamentaţiile lirice stăruie asupra „trădării”, în clipa când cerul este văzut ca o „pasăre aşezată pe rana copacului” (trădare 4) sau când „copacii au luat / conturul apei / ascunzându-şi rădăcinile / în pleoapa iubitei...” (trădare 5), pentru ca în ziua a opta vehiculul întregului peisaj sufletesc să fie „privirea”, din care poetul extrage atât „strigătul unei bucăţi de oglindă” (privire 1), cât şi „gratiile tremurate ale umbrei” (privire 2), sau „nebunia ca un colţ de cer / tăvălindu-se în acel ochi de munte / unde râul curge peste pădure” (privire 3). În cea de-a noua zi a singurătăţii poetul declară, mâhnit, că de jur-împrejur e o „tăcere fără apă, tăcere fără corp şi trunchi” (foc 1), adică de uscăciune şi „foc”, totul fiind mistuit de o ciudată combustie care, totuşi, poate fi stinsă de „apă” în ultima zi a decalogului, cea mai tragică dar şi cea mai liniştitoare, când poetul se declară împăcat cu lumea şi cu lucrurile, mărturisind că „strada pe care / m-am născut ieri / şi-a zugrăvit casele în azi, / zăvoarele casei în care am iubit / s-a deschis spre cer” (apa 3).
Concis dar coerent, preocupat de construcţii metaforice novatoare şi ingenioase, de multe ori redundante prin încercările de îmbinare şi combinare ale unei palete relativ restrânse de termeni, Ioan Hădărig se apropie şi atinge în chip sensibil „vârstele” sensibilităţii omeneşti, rezumate la zece, reuşind aceasta printr-o anumită gravitate pe care o imprimă discret discursului său liric în această carte, scrisă cu dedicaţie atât de precisă: magului de la Lancrăm!
Eugeniu Nistor
Designers are meant to be loved, not to be understood.
- Fabien Barral -
Avatar utilizator
robilix
Administrator AiudOnline
Administrator AiudOnline
 
Mesaje: 5638
Membru din: Vin Noi 15, 2002 2:40 pm
Localitate: Cluj, Romania / fotolix.ro

Înapoi la Manifestari, concerte, expozitii ...

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2012 ::
   
Robilix WEB - Web Design & Identity  |  Foto Robert Lixandru  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |