Albei

[ganganga]

Albei

Mai devreme sau mai târziu
va fi dimineaţă,
o nouă zi se agaţă de cer şi se prelinge
o nouă zi se cerne prin ciurul negru
al patimilor.Şi se subţiază.

Iar noi stăm cu ochii întorşi
spre trecut
mereu spre trecut şi spre noi.
Ar fi bine să uităm din când în când
cine am fost,
de asemenea, cine spunem că suntem

[hiperion]

hmmmmmm
nu stiu daca ar fi chiar asa de bine sa uitam cine suntem si de unde am plecat ........
de fapt eu sunt convins ca nu ai sa uiti cine esti si de unde ai plecat

[arty fact]

Poemul se potriveste ca un motto pt unele discutii pe care le purtam aici... partea cu detasarea de sine ar fi buna pe alocuri, pt a chiar citi si comenta ce se scrie.

In general insa, e grea misiunea de a te abandona, uita, anonimiza, vorba lui Hiperion. E bine sa-ti stii propria "istorie" si a urma consecvent o linie de gandire (doar daca e buna si valoroasa!), pt ca altfel risti sa te imprastii total si sa nu mai fii apt decat de relativizari, ambivalente, indiferenta la urma urmei.

[Ioana]

da, da, da.
trebuie sa ne uitam inainte pentru ca altfel nu putem sa construim nimic. si astfel, copiii nostri se vor uita inapoi cu manie si se vor plange, la randul lor, de nesansa istorica.

... cu precizarea ca din cand in cand, trebuie sa ne plecam capul... ca sa ne ferim de gropi. ca daca nu, ajungem la spital, si nu dincolo de orizont.

aferim
Ioana

[ganganga]

Draga hiperion raspunsul meu vine tardiv pentru intregirea intelegerii.Acest poem nu a fost scris dupa ci inainte ca eu sa plec din tara.
detasarea e necesara uneori pentru a plana deasupra capului de balaur al crizei, sau pur si simplu al suferintei.
ioana, vad ca tot pragmatismul striga mai tare...te asigur ca poate fi la fel de bine o capcana...a te uita mereu inainte inseamna sa nu mai stii unde te afli la un moment dat.
cat despre sfatul tau arty, intersectand poemul meu, o sa tin cont!

vale
[/b]

[Ioana]

hehehe!

ce-i drept, nu strica meditatia. dimpotriva. iti limpezeste gandurile.
si nu gresesti cand spui ca privitul doar inainte poate fi daunator. sunt intru totul de acord.

doar ca eu faceam referire la privitul inainte ca atitudine in opozitie cu privitul inapoi ( cu ochii plini de jale + lamentari + balaceli neconstructive). Si mai cu seama + povesti cu pesti despre trecutul glorios care de frumos ce-a fost... s-a dus.

eu asta am vrut sa spun: mersul in sine implica inaintare, ergo progres. statul (cu toate conotatiile posibile) este o chestie de intepenire.

acum ca am lamurit si trebusoara aiasta, sa trec la meditatie:
este necesara pentru ca numai prostul merge de bezmetic inainte fara sa stea sa cugete. (sau personajul din bancul cu ciobanul ardelean... a, ba nu, acela stationa...)

detasarea e o dovada de intelepciune. (ei, de-as reusi si eu sa fiu mai putin patimasa uneori)
!!!! in sensul de "engagee"


dar partea cu "cine spunem ca suntem"...
aspru, aspru...

[arty fact]

In final, Ioana a acceptat ca e bun si progresul, dar si stationarea pt cugetare. Eu as prefera sa am mai mult timp pt meditat, cu riscul de a fi considerata un fel de lenes de-al lui Creanga. Din pacate, times are hectic, iar ziua imi "progreseaza" cu curatenii si gatit. Nu e oribil???

[ganganga]

La o adica
la doua adici
de ce sunt
atatea furnici...?

Ioana, mai sa fie! Daca ma gandesc bine eu chiar asta voiam sa spun:
ca daca ne uitam in trecut, la punctele noaastre de varf-nu inaintam, ci ne complacem...intr-un timp care nu exista decat pentru noi!
de asemenea ma gandeam ca e nevoie cateodata sa ajungi la adevaratul sine lasand masca sa se odihneasca...pentru cateva momente!

[Ioana]

La o adica
la doua adici
de ce sunt
atatea furnici...?

la o adica, furnicile exista ca sa ne frustreze pe noi, ca nu putem sa ne agitam ca ele, si nici sa fim asa de constiinciosi...de rabdatori si de constanti.

la 2 adici, ..... pentru musuroaie. iti dai seama ce tare ar fi sa poata arhitectii nostri sa faca un stagiu de perfectionare intr-un musuroi? laolalta cu furnicile-arhitect? cred ca ar revolutiona conceptul de stabilitate / fragilitate in ahitectura.... si nu doar terestra... poate s-ar realiza, intr-un parteneriat umano-furnicesc, un fel de Centru Musuro-Pompidou, cu fire de paie si coceni iesind artistic din musuroi....

(paranteza lingvistica: oare care e diferenta dintre adica si adicatelea??? mie, adicatelea imi suna mai degraba a concluzie.... bine, trecand peste diferenta de registru - formal/ teribil de informal... )

adicatelea, va ploua.