Piesa extraterestra de la Aiud

[robilix]

Evenimentul Zilei - 15 dec. 2002

Piesa “extraterestra” de la Aiud

Mircea Aries
Peter Leb
Duminica, 15 Decembrie 2002

Acum aproape doua decenii, in 1983, cercetatorul iesean Florin Gheorghita publica in cartea sa “Enigme in Galaxie” o informatie socanta: in 1973, la Aiud, la o adincime apreciabila, a fost descoperit un straniu obiect din aluminiu, probabil de provenienta extraterestra. Informatia a facut vilva atit in tara cit si in strainatate, dar exista o singura problema: obiectul disparuse, de parca ar fi reintrat in pamint! Timp de 12 ani, obiectul a fost doar o legenda care circula in sfera pasionatilor de fenomene misterioase. Dupa o investigatie demna de filmele cu detectivi, o echipa a fostei reviste “RUFOR” avea sa regaseasca obiectul, in 1995, la Cluj, in depozitul Muzeului National de Istorie al Transilvaniei.

Carari regasite si un obiect surprinzator

Povestea obiectului incepe in vara anului 1973, la o cariera de nisip de pe malul Muresului, la Aiud. Atunci, cupa excavatorului scotea la suprafata, de la o adincime de peste 10 metri, o bucata compacta, pietrificata, iar lucratorii ii anunta pe arheologii muzeului din localitate. Dupa ce acestia au indepartat crusta, nu mica le-a fost mirarea cind au descoperit un obiect metalic si citeva oase fosilizate (identificate ulterior ca fiind al unui rinocer linos, animal contemporan cu omul de Neanderthal). Obiectul metalic a luat calea Clujului. Dupa curatare s-a dovedit un artefact avind forma de talpa sau suport metalic, cu doua orificii (unul superior si altul posterior, aceasta din urma prezentind urme de filet). De asemenea, are doua brate posterioare, greutatea sa este de 2,3 kg si are dimensiunile de 205 x125 x 68 mm. A fost extrasa o carota care a fost analizata la Institutul de la Magurele. Rezultatul a fost surprinzator: obiectul este din aluminiu (89%), avind drept “ingrediente” cupru (6,2%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%), staniu, zirconiu, cadmiu, nichel, cobalt, bismut, argint, galiu. La putin timp, si un institut de specialitate din Lausanne (Elvetia) a ajuns la acelasi rezultat.
In plus, specialistii elvetieni au adus noi detalii: in primul rind, compozitia nu este standard, fiind vorba de un aluminiu “moale”. In al doilea rind, examinind obiectul, se poate lesne observa un strat gros, galbui, de oxid de aluminiu, dar se stie ca aluminiul se oxideaza greu, dezvoltind un asemenea strat protector in profunzime la o rata de citiva microni pe an. Prin datarea stratului de oxid gros, care face ca obiectul de aluminiu sa aiba un aspect “imbatrinit”, specialistii i-au dat o vechime de minimum 300-400 de ani! De asemenea, nu trebuie omisa nici adincimea la care s-a gasit obiectul, nici stratul fosilifer extrem de vechi, pentru acesta stind marturie oasele de rinocer linos, vechi de aproape 20.000 de ani.
Rasfoind paginile unui manual de chimie, aflam cu surprindere ca aluminiul a fost descoperit in 1825 de H.Cr. Oersted, iar prelucrarea sa a fost posibila abia dupa lansarea productiei la scara industriala de curent electric si a descoperirii electrolizei (pentru intiia oara in 1883, la firma ALCOA, in SUA). Si celelalte metale din aliaj sint descoperite mai recent de 300 de ani: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735. Pe scurt, daca aluminiul a fost utilizat doar de acum 120 de ani, cum poate fi datat obiectul de la Aiud la o virsta cuprinsa intre 300 si... 20.000 de ani? Aceasta intrebare adinceste enigma din ce in ce mai mult.

Ipoteze tulburatoare

Multi considera ca obiectul are o provenienta extraterestra. Ca un obiect non-terestru si-a pierdut un angrenaj care l-a trimis pe vesnicele pajisti pe bietul rinocer linos care pastea pe savana transilvana. Desi nu poate fi total exclusa, ipoteza ca piesa ar fi fost trenul de aterizare al acestui obiect este mai mult ca sigur improbabila, data fiind compozitia moale a aluminiului. N-au lipsit nici alte ipoteze nastrusnice: de pilda, ca obiectul ar fi un colt al cupei unui excavator. Dar cine a vazut o asemenea cupa facuta din aluminiu? Desigur, arheologii au fost pusi in dificultate: nu pot pune pe eticheta ca este paleolitic, dacic sau macar bizantin. Un lucru cert este ca obiectul de la Aiud este un artefact construit dupa metode ingineresti si ca cele doua orificii demonstreaza ca a facut parte dintr-un ansamblu mecanic. Cui a apartinut acest mecanism si la ce a folosit, ramin enigme de nedescifrat.
Din pacate, obiectul de la Aiud continua sa zaca in depozitul muzeului clujean. Abia anul acesta, asa cum a relatat si “Evenimentul zilei”, obiectul a fost prezentat in cadrul unei expozitii temporare. Dar, stupoare! Dupa citeva zile, obiectul a fost retras. De ce si de catre cine, n-am reusit sa aflam de la angajatii muzeului. Cert este ca un asemenea exponat ar aduce mii de vizitatori de pretutindeni din lume. Decenii la rind s-a scris enorm despre obiecte metalice stranii descoperite fie in mine, fie in roci. Dar, de-a lungul istoriei, tuturor li s-a pierdut urma, iar singurul care exista este obiectul de la Aiud. Si este pacat ca acest artefact misterios, unic in lume, sa reintre in uitare.

[sabu]

aha .. chestia asta o stiam de ceva timp e chiar interesanta ... pe net am vazut si niste fotografii si niste shitze a acestui obiect ... google rulz

[dancor]

- Uite cum mai are omul scapari - asta si probabil datorita faptului ca nu se citeste chiar toata presa ( zilnic ), asta in primul rind, iar in al doilea rind .. Evenimentul zilei nu face parte din presa mea preferata .. am unele retineri asupra "pionului principal" - dl.director general !
- Stirea oricum tare .. cel putin pentru noi ..

[robilix]

iata un alt articol


OBIECTE MISTERIOASE
la Muzeul de Istorie a Transilvaniei
din Cluj

Nu de putine ori, arheologii si istoricii patesc ca proverbialul cioban aflat la gradina zoologica unde, vazand o girafa a exclamat: “Un asemenea animal nu exista!”. Se intampla ca si cercetatorii sa procedeze identic, cand dau de artefacte care... nu ar trebui sa existe. Si, pentru ca nu exista nici o explicatie plauzibila, lucrurile intra in uitare sau sunt discret ascunse sub pres. Doua asemenea obiecte se gasesc la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Carari regasite

Despre ciudatul obiect descoperit la Aiud avea sa scrie Florin Gheorghita, intr-o carte editata in 1983. Cunoscutul autor informa ca, in vara anului 1973, la o cariera de nisip de langa Aiud, cupa excavatorului a scos de la o adancime apreciabila (circa 10 m) trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos (animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: obiectul era din metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele, raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%), cu urme de cupru, nichel, cobalt etc. Aici se incheie relatarea autorului iesean, caci obiectului avea sa i se piarda urma. Aveam sa-l regasesc, la peste un sfert de secol, uitat in depozitul muzeului din Cluj.

Putina istorie

Aluminiul este un metal descoperit doar cu un veac si jumatate in urma, de catre chimistul german H. Cr. Oersted. Producerea sa pe scara industriala a fost posibila abia dupa producerea constanta de energie electrica. Primele prelucrari industriale au inceput in 1883 in S.U.A. Aluminiul se autoprotejeaza printr-un strat subtire de oxid, care se ingroasa abia dupa secole sau milenii. Vom vedea mai jos ce importanta are acest detaliu.

Despre celelalte “ingrediente” continute in aliaj, se poate spune ca au fost descoperite tot relativ tarziu: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735.

Obiectul gasit la Aiud are forma unui trepied. Talpa nu este plana, avand pe partea anterioara o deviatie de 15 grade. Pe partea superioara, se afla doua brate in forma de triunghi. La capatul posterior si cel superior, se afla doua orificii. La o examinare atenta, pot fi descoperite urme de filet, ceea ce denota ca obiectul a facut parte dintr-un angrenaj. Toata suprafata este acoperita cu un strat gros de oxid de aluminiu (pe alocuri de cativa milimetri) de culoare alb-galbuie. Obiectul are o lungime de 20,5 cm, latime de 12,5 cm, inaltime maxima de 6,8 cm si o greutate totala de 2,3 kg.

Analizele din Elvetia si o vechime de necontestat

Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din calota unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept “aluminiu slab”, ceea ce denota caracterul artificial “ingineresc” creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros si pe toata suprafata, confirma “imbatranirea obiectului”, varsta acestuia fiind considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima producere a aluminiului!

Puse toate aceste informatii cap la cap, putem ajunge la cateva concluzii de-a dreptul socante: cineva, demult, a “pierdut” acest obiect, undeva pe malul Muresului. Si asta, cu mult timp inainte de descoperirea aluminiului. Poate chiar atunci cand pe pasuni pasteau rinoceri lanosi. Vechimea obiectului de la Aiud este incontestabila, fiind un obiect unic in felul sau pe plan mondial. Raman insa un mister raspunsurile la intrebarile de genul: cui a apartinut si din ce mecanism a facut parte?
Deocamdata, obiectul se afla in depozit. Muzeografii evita sa-l expuna, desi ar atrage mii de curiosi si turisti. Motivul este simplu: nu pot incadra obiectul in nici o categorie, in nici o perioada istorica. Si poate ca mai exista un motiv nerostit: uitarea e mai buna cand intalnim ceva atat de insolit, ceva ce ne pune in incurcatura, cand este vorba de a rescrie istoria tehnologiei si stiintei de pe mica noastra planeta.

Un pionier al aeronauticii

Despre urmatorul obiect stim cine si cand l-a creat. Se afla expus la sectia de istorie a stiintei din muzeul clujean. Inventatorul sau a fost un mare pasionat de aeronautica, Martin Lajos. El s-a nascut la Buda, pe 30 august 1827. Dupa studii de inginerie, are o destul de lunga cariera militara. In cele din urma, ajunge la Cluj, in orasul de pe Somes, unde, dupa mai multe functii administrative si pedagogice, devine rector al universitatii clujene.

Martin era un pasionat al aparatelor de zbor, mai ales al celor mai grele decat aerul, intr-o perioada cand un asemenea deziderat era de neconceput. In 1856, face un studiu cu privire la o racheta propulsata cu elice. Ulterior, avea sa construiasca “aripa plutitoare”, un proiect sortit insa esecului. Duce o corespondenta bogata cu un alt pionier al aeronauticii, Otto Lilienthal. Moare la 4 martie 1897, sarac si uitat de autoritati. Totusi, a lasat ceva in urma: “roata plutitoare”, un obiect insolit, expus la Cluj.

“Roata plutitoare”

Aparatul de la Cluj nu se aseamana cu nici un aparat de zbor conventional. Are un aspect de-a dreptul straniu. Este construit din doua tije metalice, care se termina la capete cu cate un set de elice. Nici acestea nu sunt conventionale: se pot plia si desface succesiv, astfel incat sa nu se atinga in timpul miscarii de rotatie. Intregul angrenaj este pus in miscare de doua pedale, legate de pale printr-un sistem complex de roti dintate din cupru.

“Pilotul” se aseza intre cele doua pedale si, apasand vartos, facea ca elicele sa se invarta, sa creeze un vector liber si sa se ridice aparatul in aer.

Cronicile vremii spun ca aparatul s-a ridicat in aer la 4 metri inaltime, in data de 30 august 1896, pilot fiind vajnicul comandant de pompieri al urbei. Peste cateva zile, fiul inventatorului avea sa repete isprava.

Acest zbor a avut loc in fata mai multor martori demni de incredere. Inginerul inventator, prin deschiderea succesiva a elicelor, dorea sa imite bataile aripilor pasarilor, reinventand natura intr-un mod ingenios.

Martin Lajos a fost un vizionar. Intr-un studiu, avea sa scrie: “cucerirea aerului este doar o problema de timp” si avionul va fi “o inventie care va transforma societatea si sistemul social”. Si a mai scris: “Se vor lichida acele bariere care desparteau popoarele si statele unele de altele, iar societatea se va asigura prin noi tratate si intelegeri internationale. Dreptul international va fi nevoit sa se acomodeze noii situatii, iar pe langa dreptul maritim, se va dezvolta un alt drept - dreptul aerului. Dar sa nu creada nimeni ca avionul ne va face sa ne putem dispensa de calea ferata sau de vasul maritim. Avionul, ca nou factor de locomotie, va mari circulatia, o va inviora, dar nu o va absorbi.” Si cata dreptate avea!

“Roata plutitoare” se afla intr-o stare aproape perfecta. Trebuie inlocuite cateva elice, angrenajul metalic gresat, pedalele intarite. Pana acum, nimeni nu a incercat sa faca aceste lucruri care cer un efort fizic si material mai mult decat insignifiant. Nu de altceva, dar poate un ins curajos, la fel ca si capitanul de pompieri, ar trebui sa incerce sa reediteze zborul de acum 105 ani. Si daca acest lucru s-ar intampla, mai mult ca sigur ca istoria aeronauticii va trebui rescrisa din temelii.

In loc de epilog

Cele doua stranii exponate din muzeul clujean sunt numai cateva exemple de pe o lunga lista de obiecte inexplicabile. Si alte muzee sau colectii particulare contin asemenea artefacte neconventionale. Dar, de cele mai multe ori, sunt uitate, ignorate, minimalizate. Si toate acestea, dintr-o absurda comoditate de a gandi si, in special, a regandi istoria cunoasterii umane. Cu mai multa atentie, cu mai mult nonconformism in gandire si fapte, s-ar putea deschide noi porti spre autocunoastere, noi brese cu privire la rolul si la locul stiintei umane in acest straniu univers.

PETER LEB

[stefania]

tot eu si acum...., sper sa nu mi-o iei in nume de rau, Robi,
la titlul subiectului cum e 15 dec. ....

[MAVROS]

Evenimentul Zilei - 15 dec. 2002

Piesa “extraterestra” de la Aiud

Mircea Aries
Peter Leb
Duminica, 15 Decembrie 2002

Acum aproape doua decenii, in 1983, cercetatorul iesean Florin Gheorghita publica in cartea sa “Enigme in Galaxie” o informatie socanta: in 1973, la Aiud, la o adincime apreciabila, a fost descoperit un straniu obiect din aluminiu, probabil de provenienta extraterestra. Informatia a facut vilva atit in tara cit si in strainatate, dar exista o singura problema: obiectul disparuse, de parca ar fi reintrat in pamint! Timp de 12 ani, obiectul a fost doar o legenda care circula in sfera pasionatilor de fenomene misterioase. Dupa o investigatie demna de filmele cu detectivi, o echipa a fostei reviste “RUFOR” avea sa regaseasca obiectul, in 1995, la Cluj, in depozitul Muzeului National de Istorie al Transilvaniei.

Carari regasite si un obiect surprinzator

Povestea obiectului incepe in vara anului 1973, la o cariera de nisip de pe malul Muresului, la Aiud. Atunci, cupa excavatorului scotea la suprafata, de la o adincime de peste 10 metri, o bucata compacta, pietrificata, iar lucratorii ii anunta pe arheologii muzeului din localitate. Dupa ce acestia au indepartat crusta, nu mica le-a fost mirarea cind au descoperit un obiect metalic si citeva oase fosilizate (identificate ulterior ca fiind al unui rinocer linos, animal contemporan cu omul de Neanderthal). Obiectul metalic a luat calea Clujului. Dupa curatare s-a dovedit un artefact avind forma de talpa sau suport metalic, cu doua orificii (unul superior si altul posterior, aceasta din urma prezentind urme de filet). De asemenea, are doua brate posterioare, greutatea sa este de 2,3 kg si are dimensiunile de 205 x125 x 68 mm. A fost extrasa o carota care a fost analizata la Institutul de la Magurele. Rezultatul a fost surprinzator: obiectul este din aluminiu (89%), avind drept “ingrediente” cupru (6,2%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%), staniu, zirconiu, cadmiu, nichel, cobalt, bismut, argint, galiu. La putin timp, si un institut de specialitate din Lausanne (Elvetia) a ajuns la acelasi rezultat.
In plus, specialistii elvetieni au adus noi detalii: in primul rind, compozitia nu este standard, fiind vorba de un aluminiu “moale”. In al doilea rind, examinind obiectul, se poate lesne observa un strat gros, galbui, de oxid de aluminiu, dar se stie ca aluminiul se oxideaza greu, dezvoltind un asemenea strat protector in profunzime la o rata de citiva microni pe an. Prin datarea stratului de oxid gros, care face ca obiectul de aluminiu sa aiba un aspect “imbatrinit”, specialistii i-au dat o vechime de minimum 300-400 de ani! De asemenea, nu trebuie omisa nici adincimea la care s-a gasit obiectul, nici stratul fosilifer extrem de vechi, pentru acesta stind marturie oasele de rinocer linos, vechi de aproape 20.000 de ani.
Rasfoind paginile unui manual de chimie, aflam cu surprindere ca aluminiul a fost descoperit in 1825 de H.Cr. Oersted, iar prelucrarea sa a fost posibila abia dupa lansarea productiei la scara industriala de curent electric si a descoperirii electrolizei (pentru intiia oara in 1883, la firma ALCOA, in SUA). Si celelalte metale din aliaj sint descoperite mai recent de 300 de ani: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735. Pe scurt, daca aluminiul a fost utilizat doar de acum 120 de ani, cum poate fi datat obiectul de la Aiud la o virsta cuprinsa intre 300 si... 20.000 de ani? Aceasta intrebare adinceste enigma din ce in ce mai mult.

Ipoteze tulburatoare

Multi considera ca obiectul are o provenienta extraterestra. Ca un obiect non-terestru si-a pierdut un angrenaj care l-a trimis pe vesnicele pajisti pe bietul rinocer linos care pastea pe savana transilvana. Desi nu poate fi total exclusa, ipoteza ca piesa ar fi fost trenul de aterizare al acestui obiect este mai mult ca sigur improbabila, data fiind compozitia moale a aluminiului. N-au lipsit nici alte ipoteze nastrusnice: de pilda, ca obiectul ar fi un colt al cupei unui excavator. Dar cine a vazut o asemenea cupa facuta din aluminiu? Desigur, arheologii au fost pusi in dificultate: nu pot pune pe eticheta ca este paleolitic, dacic sau macar bizantin. Un lucru cert este ca obiectul de la Aiud este un artefact construit dupa metode ingineresti si ca cele doua orificii demonstreaza ca a facut parte dintr-un ansamblu mecanic. Cui a apartinut acest mecanism si la ce a folosit, ramin enigme de nedescifrat.
Din pacate, obiectul de la Aiud continua sa zaca in depozitul muzeului clujean. Abia anul acesta, asa cum a relatat si “Evenimentul zilei”, obiectul a fost prezentat in cadrul unei expozitii temporare. Dar, stupoare! Dupa citeva zile, obiectul a fost retras. De ce si de catre cine, n-am reusit sa aflam de la angajatii muzeului. Cert este ca un asemenea exponat ar aduce mii de vizitatori de pretutindeni din lume. Decenii la rind s-a scris enorm despre obiecte metalice stranii descoperite fie in mine, fie in roci. Dar, de-a lungul istoriei, tuturor li s-a pierdut urma, iar singurul care exista este obiectul de la Aiud. Si este pacat ca acest artefact misterios, unic in lume, sa reintre in uitare.

[Roian Andrei]

Fratilor...nu este nici o piesa extraterestra, este un component al talpii de aterizare a unui avion German...
Daca va documentati ve-ti afla..