Reuniunea celor 10 de dupa 10 ani

[arty fact]

M-am tot gandit ce titlu ar putea sa reprezinte scurta mea povestioara despre intalnirea de 10 ani a promotiei de filoloage si mai putini filologi, prima de altfel iesita din liceul "Avram Iancu" in 1994. Ca am urmat mai mult sau mai putin acest profil in viata profesionala, nu mai importa. Ne-am bucurat ca ne-am revazut doamna diriginta, prof. Ileana Moldovan, fostele colege- pe care le voi enumera aici cu numele de fetitze (Nadia Lasca, Ioana Damian, Cosmina Stan, Cosmina Neagoe, Alina Roian, Emanuela Mateica, Denisa Macavei, Alina Truta... si evident m-am bucurat sa ma revad si pe mine, femeie casatorita, dar mandra sa port inca numele fetitzei care am ramas in suflet- Katiusa Cuculescu - in bancile salii de clasa unde mergeam la ora de engleza sau mate sau ce-o mai fi fost, "amfiteatrul" cum i se mai spune, din cladirea veche). Reprezentarea masculina a clasei de filo a fost asigurata cu brio de catre Gabriel Coman. Am incercat sa urmam un traditional ritual; clopotelul a sunat din nou, am intrat in clasa doi cate doi, doamna diriginta ne-a propus tot felul de surprize si noi am relatat amintiri despre liceu si viata de dupa. Aici dezavantajul de a fi putini s-a transformat in atu, caci am avut timp fiecare sa evocam si sa ne ascultam unii pe altii cu interes. Inclusiv fotograful de serviciu (Vio, sotul meu) mi-a confesat ulterior ca atmosfera l-a facut sa simta nevoia sa-si spovedeasca si el ultimii zece ani din viata! In final am mutat discutiile la terasa Luk ("Covorul verde", cum preferam unii sa numim localul), unde am intalnit accidental inca o ex-colega, Alina Sofica si ne-am largit cercul cu alti apropiati, servind o pizza si un suc. Asadar, amintirile si socializarea au avut acelasi gust dulce pe care le-ar fi avut cu ocazia unui banchet. Ne-am amintit desigur si de ceilalti colegi/-e care din pacate nu au fost /reusit sa fie prezenti. Extemporalele lor la dirigentie inca ii asteapta, asa ca peste 5 ani speram sa ne revedem cu drag, cat mai multi si sa fim macar la fel de multumiti de viata precum am fost si acum. Prin intermediul acestui material si a unor poze (vor aparea curand online!), sper sa fac o bucurie fiecaruia, indiferent unde s-ar afla momentan.

Katiusa Cuculescu

[roxana]

Citind mailul tau mi-am amintit de anul petrecut la Titu... zambesc revazandu-ma pe bancile din vechiul internat, cu profii care ascultau fara mila, parca gasind mereu tocmai pe nefericitul care nu invatase pe ziua aceea... nostalgie... timpul se spanzura de cadranul ceasului de deasupre tablei, pe care ne-am dorit de atatea ori sa nu il fi cumparat! -era tortura cea mai groaznica in timpul lucrarilor, tocmai cand iti venea inspiratia manosele fugeau spre ora fixa!

e placut sa afli ca unii se intorc la "cuib" de la km distanta, doar pentru ca de acolo au plecat cu ani in urma....

cineva s-a asezat la umbra copacului pentru ca un cineva l-a plantat cu ani in urma... (Berret)

[arty fact]

Roxana, important este sa vrei sa te intorci. Pentru unii e dureros sa-si aminteasca, pt altii e placut, insa cred ca merita sa pastram si sa ne facem noi amintiri. La urmatoarea intalnire vom putea s-o trecem in revista si pe aceasta de acum.


Momentan sunt tare pasionata sa aflu cat mai multe despre organizarea unor petreceri, asa ca browsez, citesc materiale. Mi se pare important sa-mi dezvolt acele "social skills" care sa ma ajute sa fiu o gazda placuta. Exista multe afaceri izvorate din aceasta ocupatie, de a organiza evenimente (nu stiu daca si in Aiud). Ca hobby mai arunc si eu cate un ochi in "Vogue Travel & Entertainment". O alta sursa ar fi "The New Etiquette"- de M.Y.Stewart.

[gornista]

Ma bucur sa aud din nou despre colegii mei de clasa si imi pare foarte rau ca nu am reusit sa ne vedem la 10 ani de la terminarea liceului, dar cu siguranta nu voi rata urmatoarea intalnire.
Mi-e tare tare dor de voi. Oana

[arty fact]

Salutare, Oana! Chiar ma intrebam oare ce mai faci si pe unde esti, caci nu te-am vazut prin Aiud si acum pot spune ca nu mai trec doar fugitiv, prin vacante.Ne-am mutat si noi de tot acasa si eu si sotul meu, Vio, asteptam primul bebe.Ai tai mai stau in Aiud?
Pai am si putea sa ne gandim incetul cu incetul la o intalnire urmatoare, poate injumatatind cei 10 ani...